In urma cu scurt timp am inceput sa povestim de alegerea sistemului de operare, ce alegem si din ce motive. Dupa care am trecut la doua dintre cele mai folosite panouri de control si am povestit de avantajele si dezavantajele fiecaruia.
Continuand pe fagasul logic, acum ar fi cazul sa povestim despre gazduire in sistem uniserver si servicii distribuite. Ambele au avantaje si dezavantaje, atat pentru hoster cat si pentru clientul acestuia. Le vom parcurge pe toate, urmand sa tragem o concluzie de final vizavi de raportul avantaje/pret.
Astfel, incepem cu cel mai folosit sistem de gazduire si anume cel uniserver. In primul rand, ce inseamna uniserver? Uniserver (dupa cum sugereaza si numele) este un server de sine statator care ruleaza absolut toate serviciile necesare gazduirii site-urilor sau aplicatilor. Simplu, nu? Serviciile Web, DNS, Mail, baze de date ruleaza pe un singur server. Toate la un loc, pe principiul toate merele in acelasi cos. Imi pare rau, nu m-am putut abtine de la aceasta mica rautate de inceput 
Sistemul uniserver este insa cel mai raspandit la aceasta ora (chiar daca tendinta este de a trece la servicii distribuite), asa ca hai sa vedem care sunt avantajele acestui sistem.
In primul rand usurinta in instalare/implementare – ai instalat sistemul de operare si panoul de control, ai configurat serviciile si cam atat, poti sa te apuci sa adaugi clienti. In cele mai multe cazuri procesul este foarte usor si rapid, lucru care avantajeaza pe foarte multi administratori de sistem si hosteri.
In aceeasi ordine de idei, alt avantaj ar fi costurile reduse – fiind nevoie de un singur server pentru a putea incepe gazduirea de noi clienti. Costurile depind de configuratia hardware a serverului (fie ca este colocat, fie ca este dedicat), dar ele sunt mai reduse din simplul motiv ca e nevoie de mai putin hardware. Adevarul este insa ca acest avantaj poate fi unul fals pentru ca, desi e nevoie de un singur server, acesta are nevoie de mai multe resurse pentru a putea rula toate serviciile.
Astfel avem si primul mare dezavantaj: Costul hardware-ului. Pentru a rula toate serviciile e nevoie de o namila de server, mai ales la un numar mare de clienti gazduiti. Si un astfel de server costa multisor.
Urmatorul dezavantaj este ceea ce numim in limbaj profesional availability – Sarim peste situatia in care un HDD face ca popcorn-ul, caci se presupune ca exista un RAID (daca nu exista, stimate client, e cazul sa schimbi providerul iar tu hosterule, ar trebui sa inchizi pravalia si sa te apuci de altceva) sau cea in care se strica niste rami (inlocuirea lor se face usor, chiar daca dureaza) si presupunem ca procesorul serverului incepe sa fumege sau sistemul de operare incepe sa sughite din varii motive; sau exista un load imens pe server (disk I/O mare de exemplu)
Ei, in cazul asta se cam face intuneric pentru cateva sute de clienti, care nu mai pot folosi/accesa site-ul, mailul sau fisierele lor. Destul de urat si suparator, nu?
Si sa nu uitam, durata de viata a unui server este de aproximativ un an, dupa care se inlocuieste. Alta mare durere de cap. Oare sa mentionam si situatia in care serverul este compromis? Totul se afla pe acel server, deci va las pe voi sa ghiciti rezultatul. (bineinteles ca exista backup – daca nu exista citeste cu cateva randuri mai sus; dar iarasi ne lovim de downtime si multe batai de cap)
***
Si acum vine si versus-ul: Serviciile Distribuite. Le scriu cu litere mari pentru ca le merita. E urmatorul pas logic pentru orice companie de hosting si pentru ca e frumos sa argumentezi ce zici, iata-le ca vin:
In primul rand, ce spuneam la inceput legat de toate merele in acelasi cos. Faptul ca serviciile se afla pe servere diferite se traduce automat printr-o securitate crescuta. In cazul in care este compromis un server, doar serviciul respectiv este afectat, care este in majoritatea cazurilor doar cel Web (multe servicii se afla in backend).
Daca tot suntem la capitolul avantaje, trebuie sa amintim de upgrade-uri, care se fac mult mai usor si in acest caz doar un serviciu este indisponibil pentru o scurta perioada de timp. (si upgrade-urile se fac doar noaptea) – totodata acest upgrade/update si setarile se fac o singura data pe serverul care se ocupa de serviciul respectiv, nu pe fiecare server in parte.
Marele avantaj al serviciilor distribuite este consumul mai mic de resurse per server. Altfel spus, serverele nu devin gatuite. Disk I/O mai mic, procesor care respira mai usor si per ansamblu serverele functioneaza mult mai linistit.
Nu ar fi completa lista de avantaje daca nu am mentiona protectia in cazul atacurilor de tip DoS, moment in care doar un server este afectat. Deci daca un site este atacat macar functioneaza emailul si restul serviciilor.
Si sa nu uitam dezavantajele, doar vrem sa fim corecti, nu? In primul rand costurile. Un calcul simplu zice ca daca fiecare serviciu are propriul server, costul serverului se inmulteste cu suma serviciilor. Pentru multi hosteri acest lucru poate fi descurajant. Daca facem insa un calcul pe termen lung (se presupune ca cei care fac hosting o vor face pentru mult timp) investitia pare sa merite.
Cel mai suparator dezavantaj este insa instalarea si implementarea sistemului multi-server. Chiar si pentru un sysadmin experimentat poate sa fie o bataie de cap pentru multa vreme – asta pana incepe sa functioneaze sistemul in parametrii optimi.
Si ar mai fi managementul sistemului, care poate da multe dureri de cap. Sau poti folosi de exemplu Parallels Plesk Expand (pe care il folosim si noi) care face managementul centralizat al tuturor serverelor. Partea interesanta este ca pentru client totul este transparent: Poate sa aiba X domenii pe un server Linux, Y domenii pe un server Windows. Si managementul lor le face din acelasi panou central. Interesant, nu?
In concluzie, orice hoster trebuie sa ia in calcul doar doua variabile: Cost si beneficii. Si in ultima instanta cat de repede si de mult vrea sa-si dezvolte propria afacere.